Răspuns pentru o prietenă

Seek out what magnifies your spirit’ – Maria Popova
Am căutat răspunsul toată ziua: in lămâia din cana cu apa caldă, plutind ca o umbrelă pe lac, pe șinele subterane a metroului șerpuitor. Așezată pe o bancă in tren, privesc degetele roșii de lângă mine care dezlipesc încet un drajeu lipicios de ambalaj. Imi vine să dorm.

Să facem un pic de descompunere…’Seek out’: cea mai digerabilă parte din propoziție. Seekout-ul -căutarea- este motivul pentru care am venit aici, motivul pentru care m-am auto-izolat si pentru care am într-una muzică în casă, ca să-mi uit puțin propria izolare. Încercarea de a caută, de a afla, este totuși tot scopul meu, chiar dacă adesea intervine câte o mică nenorocire, câte o oboseală. Da, o oboseală toropitoare, precum a mustăciosului care a adormit in ceea ce pare a fi o poziție groaznic de incomodă, cu nasul coroiat ciocănind către cravată. Săracul.

Trecem la magnification, la mărire. Cu cât frământ cuvântul cu gândul, cu atât devin mai conștientă de legătura puternică pe care o are cu obsesie: obsesia estetică, poetică, divină. Analiza microscopică, telescopică a acestei omizi.

Pot să-ți spun, dragă Beti, că versurile care imi aduc lacrimi in poezia ‘Floare Albastra’ nu sunt cele legate de dragoste, atât de gingașe, ci fraza în fond marginală, ‘când prin crengi s-a fi ivit luna-n noaptea cea de vară’.  Aș numi fraza asta lucrul care imi ‘magnifică’ sufletul. Spune totul despre starea sufletului meu, ușor de scris sub protecția cuvântului și imposibil de mărturisit cu voce tare. Clopotele bat seara, si prin crengi se ivește luna-n noaptea cea de vară, si capul ți-l înfunzi într-o tuf de caprifoi, singură pe uliță. Știu că cunoști ceea ce spun.

Fără îndoială îmi izvorăsc toată păsarea în lucruri care nu merită (zice lumea, zice lumea) cu speranța ca într-o zi vor merita, și cu mai puternica teamă paranoică de a ‘nepăsa’ într-o buna zi – o moarte in sine.

Mi s-a spus nu odată că nu stiu ce e aia iubire, că nu am suflet. Una dintre cele doua afirmații, urâte ambele în sine de altfel, poate fi adevărată. Dar suflet și spirit am, încă ‘magnificate’, cel puțin când prin crengi se ivește luna-n noaptea cea de vară…

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s